UNIVERSUL POETIC A LUI DUMY Urmatoarele poezii apartin elevului Cimpianu Dumitrel Grup Scolar Indusrtial Tecuci Clasa XI C Nasterea Venerei Nu te stiam , si n-am avut Puterile ce am visat, Dar cerul plin s-a sfaramat Si dintre raze te-ai nascut, Angelic chip. Eu te-am privit,tu m-ai strapuns, Cu al tau har divin, ascuns, N-am rezistat si te-am chemat In suflet dorul ti-am purtat Ca un trofeu. Te am acum si nu raman, Un astru rece, trist in drum . Caci chipul tau, iubirea ta Nici mort nu o mai pot uita, M-ai renascut. Prin codri si pe-ntinse lacuri, Te port cu mine serafim plapand, Si nu le pot desparte moarte, veacuri De focul ce ne mistuie ca un mormant, Cu sete. Optiaca sentimentelor Te priveam cu frig Si nu putea sa strig, Ca-ci sufletul inghetat Imi era rasturnat. Si ploaia de flori Imi trimetea scrisori. Cuvintele erau reci Iar tu nu puteai sa treci, La mine, dincoace de ora Caci erai prinsa in hora. Te rugai galagios, Sa te caut pe jos, Dar glasul tau imi spunea Ca tu erai o stea. Astru de ger Cu aripi de ingeri. Nu puteam sa te am Dar oftand te priveam, Te simteam pe gene, ] Te voiam in vene, Sa vii gonind Caci muream urland. Erai pe aproape Dar te vedeam departe, Te auzeam arzand De gheata gemand. In flori te gandeam Pe suflet te purtam. Desi te aveam In gand tremuram, Ca te pot avea Doar ca o stea. Stropi de lumina Am vazut pe cerul luminos, Pe bolta tesuta din stele, Pe marea cu valuri rebele, In jocul de raze,voluptos Un chip de inger frumos. Nu stiu nici azi ,si niciodata, Cum glasul tau albastru clar , Cum privirea ta s-a oprit doar, Si m-a topit deodata Ca o statuie de ceara turnata. De dor, sufletu-mi arde pustiu, Ca picuri de ploaie usor , Cad stele de flori care mor. Doar chipul tau auriu Ma chinuie mort si de viu. In cer voi striga, printre stele, Pe marea cu valuri saltande, In rau, sa chem printre unde, Iubirea ce-ti port printre ele, Sa piara, daoar stele lacrimi sa-mi spele. In ochii tai adanci as vrea, Sa ma scufund si sa deced. Doar inspre unda lor purced, Si sangele, viata, chiar simtirea Ci-o am ca om si care-i firea. Cand glasul tau rasuna-n zari, Cand chip de inger,printre stele, Cu par de castan plutesti in vele, S-aprinde de-un foc plin de fiori Ce tu il nasti, de-atatea ori. As vrea sa vin sa-ti pun in par, Si-n straluciri sa te imbrac, La bratul tau, doar mut sa tac, Cu diademi lucind , de flori de mari, Si steli albastre-n juri presar. Te caut mereu, te vad acum, Cu ochi arzand de dor tacut, Si-n glasuri sfinte, vreau ca mut, Sa-ti trimit soaptele-mi parfum Dulce visari, vorbe in scrum. In dulce cor, petrec cu tine, Si dulce ore-mi par ca veacuri, Cand glasu-ti moale, sorb in praguri, Si chipu-ti dalb il port in mine Chiar si atunci cand lipsa-ti vine. A timpului fereastra de s-ar sparge, Si intre noi cu noapte-ar ninge, Eu te-oi purta ca soare ce ma impinge, Spre zari albastre, flori de crin ar zace Si eu in suflet , piedestal ti-as face. Ca idol te-as purta printre ruine, Nu-n colt de suflet,putregai pereche Nici trandafirul alb,zvarlit dupa ureche, Ci-n stropi de ploaie , picuri de lumine Te-nalt maret, inabusind suspinul. Invierea Ploua cu gri, ploua cu nori, O stea era cuprinsa de fiori. Cu lacrimi surde in ecou , In bolta-o voce de erou Striga : Tacere! Cu zvarcoliri tesute-n plumb, Cu barba-nfipta in pamant, Cu ochi plecati si graiul stramb, In tonuri seci ce nu strapung Erau dureri! Cutremurat pana-n afund, Plutea tacut si lin un gand. Demonic miez, aripi de ger, Cu chip albastru de inger Ma ispitea! Rasunet surd, de lupta sters, Se auzea in zari, in ses. Palea o stea intre doi sori, Murea un fulg in trei culori Si ratacea! O umbra plina de lumini, Era cazuta-ntre suspini. Ploua oftand, ofta plound, Cu lacrimi rosii lunecand De trandafiri! S-a ridicat lucind din ghetii, Un fir de crin , impodobit cu creti De fulgi de nea, mugur de tei, Era lumina printre ei De primaveri! Cantec astral Cand valul tacerii se asterne si pal, Regina-nserarii in haina-i de bal, Porneste cu-alaiul de steli si cometi Cu mandri luceferi,cu ingeri drumeti; Tacuta lumina ma-mbie la somn Si capul si ochii plecati, dar nu dorm; Ci gandul porneste, se zbate-ntre ziduri Zburand cu aripe de visuri si chipuri. Plutind el asculta tacute dureri Si-o raza de soare si-un picur de val, O floare-ndoita, un fluture trist Si toate-si plang vremea trecuta de ieri , Cand doruri fierbinti, fiori in aval Purtara iubirea, din vai inspre pisc. Si surdul ecou al durerii nascute Se-ntoarce-n vibrari , in corzile-mi mute. Luceferi cantand pe lira se-apleaca, In canturi strunite-au pornit sa se-intreaca. Spre flori cu miresme-au dorit sa-si indrepte Si gandul si raza, surasuri celeste. Ofera in spectre cu foc ce imparte Topeste, inneaca, cuprinde si arde Doar flori, ce surad cu obrazuri in pale, Si-nvata uitarea in tristele zale. Doar vantul raceste , arunca si seaca Intregul diluviu ce stelii incearca, Opaca si rece arunca in vant, Mireasma petalei ce-ombata oricand. Samanta iubirii sadita in gand Stropita, crescuta, dorita plangand O floare divina, arhanghel iubit Dogoarea pustiei un vis a topit. Un singur luceafar, in trista-i gondola Pluteste ermetic pe-ntinsa cupola. Si vasla durerii si panza-ntristarii Il poarta gonind pe marea uitarii. N-a fost o zi mai trista, cand El alungat pleca oftand Din roza lume, rai divin Unde iubirea-i soare , dulce chin. Dar farul puternic lucind peste ape Razbeste prin valuri, tresalta-n stihii Si razele-nneaca uitata gondola Ce zboara, pluteste spre tarmuri visate, Si-n portul sperantei cu cheiuri pustiu Cu vaiet, suspine, tasneste-o ancora. Parama sperantei il leaga de mal Si cupa-nntristarii-i sorbita total. Cu raza sperantei asteapta pe mal Starnita-aratare de focul arzand Sa-i vada doar chipul cel drag si iubit Sa-i cante cu lira strunita de val Un cantec sirenic puternic dorind, O clipa, doar una, din ceasul dorit, In care-i iubirea sa-i fie de jar, Iar el mistuitul sa arda total. Cu glasul de jale , de suflet topit El trista-si poveste o pune in lira. Si vantul de-amurg ii duce cantarea, O duce in taina in locul dorit. Si glasu-i de farmec spre stele aspira Caci ele i-l sculta,tacute ca marea Si taina iubirii o canta aprins Cu toata fiinta-i, de dor e cuprins.